0

Povestea lui David

Numele băieţelului nostru este David Gabriel. Are 2 ani şi 2 luni.

David este un mare dar al vietii noastre: aduce cu el inocenta, dragalasenie si bunatate.
Micutul nostru ne face sa traim cu adevarat, sa intelegem rostul nostru pe lumea asta, care cateodata ne face sa ne prabusim, dar ne ridicam numai cand ii auzim glasul si ii privim ochii lui frumosi albastri.
La varsta de 1 an si 6 luni observam cu ingrijorare primele semne, nu vorbea, nu avea stabilitate, devenea brusc agitat fara motive aparente ca apoi sa se linisteasca, tipa des.
Imi spuneam ca este un copil deosebit care descopera singur lumea, simteam ca nu are nevoie de noi. Era mai preocupat de studierea pe cont propriu a vreunui lucru, total indiferent de prezenta celor din jurul sau, in contradictoriu fiind foarte afectuos cu noi, lucru ce ne linistea.
Toata lumea ne spunea ca este lenes, greoi, ca o sa vorbeasca mai tarziu. Vizitele la medicii din Iasi au fost suficiente pentru a ne linisti pe moment: „Stati linistiti, aveti rabdare o sa-si dea drumul, asa sunt baietii mai lenesi !”.
Reuseam cu eforturi mari sa ii atragem atentia, nu arata interes pentru nici o activitate ce am fi putut sa o facem impreuna, nici pentru jucarii si nici pentru cartile de copii. Calculatorul si desenele animate erau refugiul lui. Nu dorea nimic, rar interactiona cu copii, tipa din ce in ce mai des, nu ne mai privea in ochi evitand contactul vizual. Achizitii in limbaj abia daca mai facea, putinele silabe pe care le-am auzit odata nu le-a mai spus. Ne deruta, era incredibil de afectuos. Am asteptat o schimbare, ne amageam ca e bine, normal, tipic, dar era din ce in ce mai rau.
După sărbătorile de iarnă, la 1 an şi 11 luni am decis că trebuie să facem ceva.

In luna februarie am mers la Bucuresti la Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia, unde dupa o evaluare amanuntita, psihiatru mi-a spus cu delicatete ca David are tulburare generala de dezvoltare si tulburare de spectru autist(TSA). Socul a fost pe masura diagnosticului, ne-a paralizat. Nu puteam sa inteleg. De ce David? De ce ni se intampla noua? Ce stim noi despre autism?

Curand am realizat ca trebuie sa depasim momentul de soc si sa luptam pentru copilul nostru. Cu ajutorul celor din jur am prins curaj si am mers mai departe. Inca de la inceput am intampinat o serie de obstacole. Parca nu este de ajuns durerea de a avea un copil cu autism ca te lovesti si de probleme precum lipsa specialistilor, numarul mic de centre de specialitate, nemaivorbind de problema banilor.

Facem tot ce putem, sa ne apropiem cat mai mult de copilul care traieste linistit in lumea lui si care mai e din cand in cand deranjat de strigatul nostru de disperare.

Stim ca rugaciunile pe care le rostim in fiecare seara vor ajunge la Dumnezeu, si cu ajutorul Lui vom reusi sa ii oferim lui David o viata normala, pe care un suflet curat ca al lui o merita din plin. Sfatuim toti parintii care au copii cu autism sa nu-si piarda speranta si increderea in Dumnezeu.

Va multumim,

Andreea & Radu
Parintii lui David

Impreuna pentru David !